Cuvintele onomatopoeice - cum să distingem și ce părți ale discursului să includă

Un fenomen extrem de interesantcuvintele onomatopoeice sau onomatopoeia, apare în aproape toate limbile lumii, dar, din anumite motive, limbile materne și străine sunt adesea ocolite. În lecțiile din limba rusă, aceste cuvinte sunt menționate în mod obișnuit, numai atunci când se studiază interjecțiile. Aceste două grupuri au caracteristici comune, de exemplu, probleme cu formarea cuvintelor.

Distingeți foarte mult interjecțiile de pe onomatopoeiaușor: primele sentimente exprese, fără a le numi - "oh", "ah" și așa mai departe. Cuvintele onomatopoeice imită niște sunet, de exemplu, "clap", "click", "miau" etc. Desigur, această imitație nu este perfectă, dar este de obicei inteligibilă pentru vorbitorii nativi fără explicații suplimentare. De asemenea, este interesant faptul că, de fapt, nu este o parte completă a discursului, onomatopoeia poartă un fel de semantică, adică acest "set de sunete" nu este lipsit de un anumit sens. În plus, semantica onomatopoeică nu se modifică în funcție de context, în timp ce valoarea interjecției poate fi determinată cu precizie numai în funcție de intonație și de situația lingvistică.

Cu toate acestea, cuvintele onomatopoeic sunt foartesunt importante, atât în ​​limba rusă, cât și în alte limbi. Este vorba de onomatopoeia, care exprimă vorbirea și juxtapunerea obiectelor, fenomenelor, ființelor vii cu cuvintele care le desemnează. De exemplu, mulți copii mici vor vedea căderea ca "boo", iar mașina - "bi-bi". În plus, uneori, aceste cuvinte devin părți independente ale discursului, mai ales bine văzute în exemplul englezesc.

Curios, aproape toată varietateasunetele lumii pot fi puse în cuvinte onomatopoeice. Exemplele sunt extrem de simple - orice copil va arăta bâzâitul unei albine sau al ruginii de iarbă, lătând un câine și bătând o oaie. Este adevărat, în diferite limbi, acest lucru va suna destul de diferit, ceea ce pare a fi o trăsătură interesantă a acestui fenomen.

Echivalentul rusei "Cockareka" în franceză -"cocorico", iar în engleză - "cock-a-doodle-doo". În plus, pisicile japoneze nu parcă deloc ca pisicile italiene. Motivul pentru aceasta, se crede, este natura complexă a formării sunetelor originale. Deoarece aparatul de vorbire umană nu poate transfera perfect întreaga varietate de rusturi, scârțâiri, rufele și buzzes, singura modalitate este de a le simula aproximativ, luând ca bază doar o parte caracteristică a sunetului. În plus, există și o percepție subiectivă a aceluiași sunet de către diferiți oameni, de aceea

cuvintele onomatopoeic în diferite limbi diferă una de alta, dar în același timp au o bază comună.

Engleză în sensul utilizăriiOnomatopoeia este extrem de interesantă, deoarece în ea au avut o mulțime de distribuție. Sunetul buzzing - buzz - a intrat într-un substantiv și un verb cu același înțeles, același lucru sa întâmplat și cu sunetul sonor. Și astfel de cuvinte în limba engleză, care au apărut din onomatopoeias, - un număr mare. Apropo, și în limba rusă există cazuri în care cuvintele onomatopoeice trec în părți independente de vorbire, dar cele mai multe dintre ele sunt legate de argou Internet.